Demența: cauze, factori de risc, simptome, prevenție și tratament

Demența reprezintă o afecțiune care poate avea un impact profund asupra vieții celor afectați și a familiilor lor. În continuare, vom analiza ce este demența, dar și diverse aspecte ale bolii oferind informații utile pentru a sprijini persoanele care se confruntă cu această provocare.

Cum funcționează creierul și ce incidență are demența?

Creierul, cu siguranță unul dintre cele mai complexe și fascinante organe ale ființei umane, este alcătuit din miliarde de neuroni, interconectați prin trilioane de sinapse. Fiecare neuron poate avea până la 10.000 de sinapse cu alte celule nervoase. Putem spune, așadar, că omul are o capacitate de memorare formidabilă, care, potrivit cercetărilor efectuate până în prezent, ajunge la aproximativ 2.5 petabiți (1 petabit=1 milion GB) [1].

Odată cu înaintarea în vârstă, în special după pragul de 65 de ani, există riscul ca memoria umană să aibă de suferit și, implicit, calitatea vieții de zi cu zi să scadă considerabil. O scădere drastică a capacității de memorare poate duce, în cele din urmă, la apariția demenței, o afecțiune răspândită în zilele noastre: potrivit statisticilor, în lume există aproximativ 50 de milioane de persoane diagnosticate cu demență [2]. Practic, la fiecare patru secunde este diagnosticat un nou caz.

Ce este demența, de fapt? Când pot indica tulburările de memorie această afecțiune? Cum se manifestă demența? Cum poate fi tratată așa-numita boală a uitării și, cel mai important, cum poate fi prevenită demența? La toate aceste întrebări, precum și la altele vom oferi răspunsurile în rândurile următoare. 

Ce este demența?

Demența se numără printre cele mai comune boli ale bătrâneții. Este o afecțiune care nu afectează doar persoana bolnavă, ci și pe cei din jur. Termenul de demență este folosit, în general, pentru tulburările care afectează memoria și, în general, abilitățile intelectuale ale ființei umane. Aceasta afectează și abilitățile sociale, tulburările de personalitate, dificultățile de comunicare și schimbările dese și bruște de dispoziție fiind frecvent întâlnite la pacienți. 

Demența presupune, așadar, o încetinire semnificativă a funcției cognitive, care poate afecta atât de mult pacientul, încât acesta ajunge să depindă întru totul de persoanele din jurul său chiar și atunci când vine vorba despre cele mai simple activități cotidiene, precum deplasarea. De asemenea:

• această boală are o istorie aparte. Conform unor studii, primele atestări documentare ale maladiilor mintale datează din anul 2000 î. Hr., din vremea egiptenilor [3]. Boala a primit însă un nume abia în anul 1797, iar acesta vine din limba latină: „dementa” înseamnă „ieșit din minți”. Termenul a fost dat de un psihiatru francez, Philippe Pinei;
• în timpul secolului al XVIII-lea, numele bolii era folosit pentru a face referire la persoanele cu deficit intelectual. În secolul al XIX-lea, termenul era folosit în cazul persoanelor care aveau pierderi de memorie majore. Tot în secolul al XIX-lea a apărut și termenul de „demență senilă”, dat de doctorul James Cowles Prichard [4];
• pierderea memoriei apare, în general, la persoanele cu vârste înaintate. Totuși, trebuie reținut că deteriorarea cognitivă ușoară apare la majoritatea persoanelor în vârstă, fără a se transforma neapărat în demență sau într-o altă afecțiune psihică. Din nefericire, există un mare risc ca pacienții diagnosticați cu demență să aibă și predispoziții depresive, pe măsură ce își conștientizează deteriorarea cognitivă progresivă;
• cu toate acestea, riscul apariției demenței poate fi diminuat printr-un stil de viață echilibrat. Despre ce presupune acesta vom discuta în unul dintre subcapitolele următoare.

Tipuri de demență

Demența poate fi împărțită în mai multe categorii, cele mai frecvent întâlnite tipuri fiind: 

Alzheimer

Alzheimerul este cea mai întâlnită formă de demență. Potrivit studiilor, între 60 și 80% dintre cazurile de demență sunt provocate de Alzheimer, boală neurologică gravă, progresivă, care afectează pacientul până ce acesta nu se mai poate descurca în viața de zi cu zi [5].

Inițial, Alzheimerul se manifestă prin tulburări de memorie și de gândire, iar ulterior pacientul poate deveni întru totul dependent de persoanele din jurul său: nu mai poate mânca de unul singur, nu se mai poate deplasa, nu se mai poate îmbrăca fără a primi ajutor din partea celorlalți. 

Demența vasculară

A doua cea mai des întâlnită formă de demență, demența vasculară apare ca o consecință a unui accident vascular major sau a unor episoade repetate de accidente vasculare minore. Principalii factori de risc ai acestui tip de demență sunt tensiunea arterială crescută, diabetul zaharat, valorile ridicate ale colesterolului.

Demența vasculară se manifestă prin tulburări de memorie, tulburări de concentrare, episoade frecvente de dezorientare, tulburări de vedere, stare de iritabilitate, apatie. Aceste simptome se pot agrava atât de mult, încât, la fel ca în cazul Alzheimerului, ajung să împiedice pacientul să se descurce de unul singur în viața de zi cu zi. 

Demența cu corpi Lewy

Demența cu corpi Lewy este cauzată de depozitele de proteine de la nivelul celulelor nervoase, care duc la apariția unor simptome precum: tulburări de memorie, episoade de dezorientare, halucinații, episoade de insomnie. 

Acest tip de demență îmbină simptomele Alzheimerului cu cele ale Parkinsonului, despre care vom vorbi în continuare. 

Parkinson

În general, un pacient care este diagnosticat cu Parkinson va avea mari dificultăți în înțelegerea informațiilor vizuale. Mai mult decât atât, acestuia îi va fi extrem de greu sau chiar imposibil să se descurce cu cele mai simple sarcini cotidiene.

Alte simptome frecvent întâlnite la bolnavii de Parkinson sunt stările de iritabilitate, stările depresive și chiar stările de paranoia, dar și dificultățile întâmpinate pe parcursul comunicării cu ceilalți, din cauză că uită anumite cuvinte.

Demența fronto-temporală

Demența fronto-temporală se caracterizează prin afectarea lobilor frontali și temporali ai creierului, este întâlnită chiar și la persoanele mai tinere (40-45 de ani) și se manifestă prin pierderea motivației, comportamente compulsive, dificultăți în comunicare (precum uitarea anumitor cuvinte).

Boala Creutzfeldt-Jakob

O formă mai rară de demență, boala Creutzfeldt-Jakob are o evoluție extrem de rapidă, iar simptomele sale sunt asemănătoare cu cele întâlnite la celelalte tipuri de demență: pierderea memoriei, stare de confuzie, uneori stare de agitație.

Demența mixtă

O persoană diagnosticată cu demență mixtă se confruntă cu mai multe tipuri ale acestei afecțiuni, cea mai des întâlnită asociere fiind cea dintre demența vasculară și Alzheimer. 

Cauzele demenței

Demența presupune deteriorarea celulelor creierului. Mai simplu spus, celulele nu mai pot comunica între ele și astfel sunt afectate gândirea, comportamentul și stările de dispoziție. Boala este echivalentă cu existența unor leziuni cerebrale în anumite regiuni ale creierului. 

Unele tulburări sunt asemănătoare cu demența, cum ar fi cele provocate de reacții la medicamente sau deficiențe de vitamine. Mai mult decât atât, afecțiunile tiroidiene, afecțiunile renale, precum și infecțiile respiratorii sau urinare pot declanșa simptome similare cu cele ale demenței, însă acestea se pot ameliora cu ajutorul tratamentului prescris de medic. 

Factori de risc

Cel mai important factor de risc în cazul demenței este vârsta. Riscul de a dezvolta demență crește mai ales după vârsta de 65 de ani, dar, în mod excepțional, poate apărea și la persoane mai tinere, așa cum se întâmplă în cazul demenței fronto-temporale.

Pe lângă vârstă, mai sunt și alți factori de risc:

• istoric familial: persoanele cu istoric familial de demență prezintă un risc mai crescut de a dezvolta și ele boala. Pe de altă parte, există multe persoane care au istoric familial, dar nu au dezvoltat niciodată simptome, precum și persoane fără istoric care au dezvoltat. În astfel de cazuri, mutațiile genetice au un rol fundamental;
• sindrom Down: multe persoane cu sindromul Down, odată ajunse la vârsta mijlocie, prezintă boala Alzheimer cu debut precoce;
• afecțiuni cardiovasculare și cerebrovasculare;
• colesterol ridicat;
• diabet zaharat;
• insuficiență cognitivă;
• fumat;
• consum de alcool: demența alcoolică se manifestă, într-o primă etapă, prin tulburări de memorie;
• o dietă bogată în grăsimi;
• o viață socială izolată.

Afecțiuni care pot provoca demența

Demența poate fi provocată de o serie de afecțiuni, printre care:

• boala Alzheimer: boala Alzheimer și demența nu înseamnă același lucru. Demența este un termen utilizat pentru a descrie o serie de simptome ale unor probleme legate de memorie, limbaj și luarea deciziilor. Pe de altă parte, Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență și cauzează dificultăți ale memoriei pe termen scurt, depresie, dezorientare, schimbări de comportament;
• boala Parkinson;
• anumite tumori sau infecții cerebrale;
• accidentele vasculare cerebrale;
• leziunile cerebrale ce determină moartea neuronilor;
• degenerarea lobilor frontali și temporali ai creierului;
• boala Creutzfeldt – Jakob: afecțiune cerebrală rară;
• tulburările cerebrale structurale: hidrocefalie cu presiune normală și hematom subdural;
• tulburările metabolismului: hipotiroidism, deficiență de vitamina B12, afecțiuni renale și hepatice;
• toxinel (precum plumbul) la nivelul sistemului nervos.

Simptomele demenței

Tulburările cognitive pe care le manifestă pacienții diagnosticați cu demență se caracterizează prin afectarea următoarelor funcții: memoria, judecata, limbajul și atenția. În general, este afectată mai mult memoria faptelor decât memoria legată de emoții, pentru că boala afectează structura cerebrală specifică (hipocamp).

Primele simptome ale demenței:

• tulburări de memorie pe termen scurt: persoana își poate aminti un eveniment care a avut loc cu ani în urmă, însă nu își poate aminti ce a mâncat cu o zi înainte;
• tulburări cognitive (sărăcie a gândirii, lipsa flexibilității intelectuale, judecata deficitară);
• instalarea unei stări de confuzie: persoana nu își mai poate aminti un traseu pe care îl parcurge frecvent și nici persoane apropiate sau locuri des frecventate;
• dificultate în îndeplinirea sarcinilor zilnice;
• modificarea personalității (exacerbarea trăsăturilor negative); 
• apariția unor probleme de comunicare: dificultăți în limbaj, uitarea anumitor cuvinte sau folosirea unor cuvinte nepotrivite; 
• schimbări ale stării de spirit: depresia, anxietate și furia sunt des întâlnite la cei care suferă de demență;
• pierderea interesului pentru anumite activități: apatia poate apărea la persoanele care suferă de demență, inclusiv pierderea interesului pentru hobby-uri și activități pe care altădată le făceau cu plăcere.

Demența: simptome în funcție de stadiul afecțiunii

Demența este o boală care avansează progresiv, iar parcurgerea diferitelor etape diferă de la o persoană la alta. Din punct de vedere medical, există trei stadii de demență cu simptome specifice:

Demență ușoară

Persoana poate fi încă independentă, dar apar simptome precum:

• pierderi de memorie pe termen scurt;
• schimbări de personalitate;
• furie, anxietate, depresie;
• rătăcirea lucrurilor;
• dificultate în realizarea sarcinilor complexe sau în rezolvarea anumitor probleme;
• dificultate în exprimarea emoțiilor și ideilor.

Demență moderată

Boala afectează deja viața cotidiană, persoana are nevoie de ajutor din partea celor apropiați sau a personalului medical. Simptomele includ:

• schimbări semnificative de personalitate;
• afectarea raționamentului;
• creșterea sentimentului de confuzie și frustrare;
• pierderea memoriei pe termen lung;
• dificultatea de a efectua sarcini zilnice ușoare, precum îmbrăcatul sau igiena personală;
• tulburări de somn. 

Demență severă

Persoana are nevoie de ajutor medical specializat permanent, simptomele se agravează:

• incapacitatea de a controla anumite funcții, precum mersul, deglutiția, controlul sfincterelor;
• incapacitatea de a comunica;
• risc crescut de a dezvolta infecții.

Diagnostic pentru demență

Este recomandat un consult medical specializat dacă sunt observate schimbări comportamentale, tulburări de memorie sau alte simptome la persoanele apropiate.

În cazul demenței, diagnosticul este pus de un medic neurolog, acesta fiind singurul care poate aprecia prezența și stadiul afecțiunii, în baza unei examinări fizice, testări, analizelor de sânge și a analizei istoricului de familie și a simptomelor resimțite de către pacient.

Evaluare medicală

Într-o primă fază, medicul neurolog îi va adresa pacientului o serie de întrebări, cu scopul de a evalua starea acestuia. Printre întrebările frecvent adresate se numără:

• „Ce simptome aveți și când au debutat acestea?”;
• „Cum se manifestă simptomele? Acestea dispar rapid sau persistă?”;
• „Cât de severe sunt simptomele cu care vă confruntați?”;
• „Aveți și alte afecțiuni? Urmați un tratament medicamentos?”;
• „În familia dumneavoastră există persoane diagnosticate cu Parkinson sau cu alte forme de demență?”.

Analize de sânge

Deoarece simptomele specifice demenței se pot regăsi și în cazul altor afecțiuni (precum afecțiunile renale), este posibil ca medicul să recomande pacientului să efectueze un set de analize de sânge, pentru a identifica o posibilă altă afecțiune. Printre cele mai importante astfel de analize se numără:

• nivelul de vitamină B12;
• verificarea hormonilor tiroidieni;
• nivelul de zahăr din sânge; 
• HIV;
• examen toxicologic.

Teste imagistice

Pentru a se asigura că simptomele nu sunt asociate unei alte afecțiuni, medicul poate recomanda pacientului să efectueze teste imagistice, așa cum sunt computerul tomograf (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (IRM).

Tratament pentru demență

Deși demența nu poate fi, în general, vindecată, prin tratamentul adaptat nevoilor fiecărui pacient se încearcă încetinirea deteriorării neurodegenerative, stabilizarea declinului cognitiv, diminuarea complicațiilor comportamentale și menținerea calității vieții.

Medicamente recomandate pentru înlăturarea cauzelor

După examinarea pacientului, în funcție de starea acestuia și de cauza care a declanșat demența, medicul poate prescrie medicamente precum: 

• vitamine pentru deficitul de vitamină B12;
• medicamente pentru tratarea depresiei;
• medicamente pe bază de hormoni pentru persoanele care au hipotiroidism.

În plus, acesta poate stopa tratamentele pe bază de medicamente care pot declanșa simptome caracteristice demenței. 

Medicamente recomandate pentru încetinirea sau stoparea evoluției demenței

• inhibitorii de colinesterază: determină creșterea acetilcolinei, care ajută la formarea amintirilor și la îmbunătățirea raționamentului. Se recomandată în cazurile de demență ușoară și moderată;
• memantina: este recomandată în stadiile moderate și severe ale demenței și este utilizată pentru întârzierea debutului simptomelor cognitive și comportamentale.

Ambele tipuri de medicamente se dau numai la recomandarea medicului. Ele pot avea efecte secundare importante, prin urmare se recomandă respectarea întocmai a indicațiilor medicului specialist. În ambele cazuri este vorba de medicație pe termen lung.

În ultima perioadă, există un interes crescut și pentru extractul de Ginkgo Biloba (se găsește sub forma unor suplimente alimentare). Acesta are un efect benefic asupra circulației sangvine cerebrale, cu îmbunătățirea performanțelor cognitive. Atenție! Automedicația nu este recomandată. Discută cu un medic înainte de administrarea oricărui medicament, inclusiv a suplimentelor alimentare.

De asemenea, dacă pacientul diagnosticat cu demență prezintă și tulburări de comportament, este necesară consultarea unui medic psihiatru care poate prescrie medicamente antidepresive, antipsihotice sau sedative, în funcție de simptome. Este extrem de important ca detectarea unei eventuale forme de demență să aibă loc cât mai devreme. În acest fel, se poate face o diagnosticare corectă și se poate începe mai repede tratamentul.

Metode complementare tratamentului medicamentos pentru demență

Important de menționat este faptul că medicația poate fi însoțită de:

• logopedie: pentru dificultățile de limbaj și pronunție;
• psihoterapie: pentru tulburări de dispoziție și de personalitate;
• terapie ocupațională: pentru ajutor în păstrarea independenței;
• exerciții de stimulare cognitivă;
• exerciții fizice ușoare de kinetoterapie, cu supravegherea unui kinetoterapeut;
• asigurarea unui mediu propice pentru o viață sănătoasă.

Pentru că un bolnav care suferă de demență nu-și dă seama de pericole și adesea nici nu mai poate fi considerat responsabil pentru deciziile sale, este important să rămână într-un mediu sigur, în care să nu se poată accidenta. Tocmai de aceea trebuie luate în considerare câteva aspecte: 

• obiectele periculoase (precum cuțite, topoare, obiecte ascuțite) nu trebuie lăsate în preajma pacientului; 
• medicamente și substanțele toxice nu trebuie să fie la îndemâna pacientului;
• covoarele și pragurile de care bolnavii s-ar putea împiedica ar trebui eliminate;
• încăperile ar trebui luminate inclusiv pe perioada nopții, pentru a elimina riscul accidentării. 

Plan de îngrijire a pacientului cu demență

Din nefericire, simptomele pacienților diagnosticați cu demență se pot agrava atât de mult, încât aceștia ajung să fie dependenți tot timpul de persoanele din jurul lor chiar și când trebuie să efectueze cele mai simple sarcini cotidiene, de la igiena personală, până la hrănire, îmbrăcare și deplasare dintr-un loc în altul.

Serviciile medicale de geriatrie oferite în căminele pentru bătrâni Affinity sunt orientate către afecțiunile și nevoile fiecărui pacient, care beneficiază de supraveghere permanentă – acest lucru este esențial mai ales pentru persoanele diagnosticate cu demență, întrucât, așa cum am spus, astfel de pacienți pot ajunge în punctul în care devin dependenți de cei din jur. Prin urmare, apelarea la ajutorul unui însoțitor pentru o persoană cu demență s-ar putea să fie mai mult decât necesară. 

Într-un centru de îngrijiri paliative pentru bătrâni, pacientul poate beneficia de toate condițiile necesare persoanelor care se confruntă cu tulburări de memorie severă. Căminele Affinity oferă, printre altele, servicii de îngrijire specială pentru vârstnicii cu deficiențe de memorie și complicații ale bolilor grave, printre care și demența. Astfel, rezidenții noștri beneficiază de:

• servicii medicale 24/7, oferite de specialiști cu experiență în domeniu, atenți la nevoile fizice, dar și psiho-emoționale ale pacienților. Personalul Affinity e format din medici generaliști, nutriționiști, psihologi, psihiatri, cardiologi, kinetoterapeuți și nu numai; 
• spații atent amenajate, sigure, de 4+ stele, care le oferă tot confortul necesar și prin care sunt evitate posibilele accidentări;
• plan alimentar personalizat, dezvoltat de nutriționiști cu experiență în domeniu;
• plan de activitate fizică de asemenea personalizat, care ține cont de nevoile și de posibilitățile de mișcare ale fiecărui pacient în parte. În plus, rezidenții pot face activități fizice de intensitate ușoară sub atenta supraveghere a unui kinetoterapeut. Multe dintre acestea sunt special concepute pentru antrenarea atenției, a memoriei și a coordonării; 
• activități recreative și sociale, adaptate stadiului fiecărei boli, care au rolul de a îmbunătăți starea de spirit și de a-i ajuta pe pacienți să facă față mai ușor afecțiunii cu care se confruntă. 

Metode de prevenție

Riscul de demență poate fi redus prin [6]:

Adoptarea unui stil de viață sănătos

Adoptarea unui stil de viață sănătos poate juca un rol important în prevenirea demenței:

• alimentația echilibrată, cu un conținut cât mai mic de sare, zahăr și grăsimi, poate reduce tensiunea arterială, nivelul de colesterol, dar și riscul de diabet de tip II, toate aceste afecțiuni reprezentând factori care favorizează apariția demenței. Totodată, se recomandă evitarea sau reducerea, pe cât posibil, a consumului de alcool [6];
• activitatea fizică regulată este recomandată inclusiv persoanelor cu vârste înaintate. Sedentarismul crește riscul de obezitate și de diabet de tip II, de asemenea factori de risc pentru demență [6].

Tehnici pentru îmbunătățirea memoriei

Alături de alimentația sănătoasă și de activitatea fizică regulată, care contribuie inclusiv la antrenarea capacităților cognitive, printre tehnicile de îmbunătățire a memoriei recomandate de specialiști se numără și [6]:

• efectuarea exercițiilor de „antrenare” a creierului (jocuri, probleme etc.) [6];
• meditația [6];
• odihna suficientă [6]. 

Concluzie

Demența, deși incurabilă în majoritatea situațiilor, poate fi totuși prevenită printr-un stil de viață echilibrat din toate punctele de vedere. De asemenea, este esențial ca pacienții diagnosticați cu demență să beneficieze de toate condițiile medicale necesare, de un plan alimentar personalizat și, dintr-un anumit punct, de supraveghere permanentă. 

Căminele Affinity sunt special amenajate pentru a răspunde acestor nevoi specifice ale pacienților cu demență. În plus, personalul nostru are o vastă experiență și este pregătit să trateze cu profesionalism și empatie fiecare rezident. 

Disclaimer: Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol despre demență sunt pentru scopuri educative și informative. Nu ar trebui să înlocuiască vizita la medicul de specialitate. Pentru diagnostic și tratament adecvat, consultă un medic neurolog.

Bibliografie:

1. Neurology-Vegas. “What Is the Memory Capacity of a Human Brain?” Clinical Neurology Specialists, 6 Mar. 2016, www.cnsnevada.com/what-is-the-memory-capacity-of-a-human-brain/#. Accesat la 22.11.2024;

2. World Health Organization. “Dementia.” World Health Organization, 15 Mar. 2023, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/dementia. Accesat la 22.11.2024;

3. Boller, F, and M M Forbes. “History of Dementia and Dementia in History: An Overview.” Journal of the Neurological Sciences, vol. 158, no. 2, 1998, pp. 125–33, www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9702682/, https://doi.org/10.1016/s0022-510x(98)00128-2. Accesat la 22.11.2024;

4. “James Cowles Prichard — Theories of Race.” Theories of Race, 2023, www.theoriesofrace.com/28. Accesat la 22.11.2024;

5. “Changes in the Brain: 10 Types of Dementia.” Healthline, www.healthline.com/health/types-dementia#alzheimers. Accesat la 22.11.2024;

6. NHS. “Can Dementia Be Prevented.” Nhs.uk, 18 Aug. 2023, www.nhs.uk/conditions/dementia/about-dementia/prevention. Accesat la 22.11.2024.