Vreau ofertă
0754 021 111

Alzheimer: simptome, cauze, tratament și prevenție

Camin de batrani Bucuresti » Alege informat » Alzheimer: simptome, cauze, tratament și prevenție
Consultant medical
5 aprilie 2020

La nivel mondial, aproape 50 de milioane de oameni suferă de demență și în fiecare an sunt diagnosticate alte 10 milioane de cazuri. Numărul lor va ajunge la peste 80 de milioane în jurul anului 2030 și peste 150 de milioane în 2050, estimează Organizația Mondială a Sănătății. Boala Alzheimer este cea mai întâlnită formă de demență, reprezentând aproximativ 60-70% din cazuri. Este adevărat că această boală apare de obicei la persoanele care au peste 65 de ani, dar asta nu înseamnă că este o manifestare firească a înaintării în vârstă. Aceasta este o idee preconcepută și complet greșită!

Alzheimer este de o boală neurologică gravă, progresivă, care afectează pacientul până la nivelul la care acesta nu mai poate trăi independent și are nevoie de ajutor permanent. De aceea, demența este considerată una dintre principalele cauze de dizabilitate în rândul vârstnicilor și afectează nu doar bolnavul, ci și familia acestuia. De cele mai multe ori, rudele sunt nevoite să renunțe la viața lor profesională și personală, dar chiar și așa, pacienții cu forme grave de demență ajung într-un final la un centru de îngrijire specializat.

Demență sau Alzheimer?

Deseori apare o confuzie între demență și Alzheimer, multe persoane considerând că termenii sunt sinonimi. În realitate, demența este un sindrom, un cumul de simptome, care se instalează progresiv (adică se agravează în timp) și care duce la deteriorarea continuă a funcției cognitive, cu efecte grave, care nu apar în urma procesului firesc de îmbătrânire. 

Treptat, este afectată memoria, gândirea, capacitatea de calcul și de orientare, de învățare, de judecată, dar și limbajul. În formele sale foarte grave, demența duce și la schimbarea comportamentului, afectează capacitatea de control a emoțiilor și a motivației. Bolnavul devine foarte deprimat, apatic, sau agresiv, deși aceste atitudini nu îl caracterizau până atunci.

Demența apare ca urmare a unor boli sau traumatisme la nivel cerebral, dar cel mai des este provocată de boala Alzheimer sau de un accident vascular cerebral. Simptomele demenței pot să apară însă și în urma altor boli, cum este boala Parkinson, maladia Creutzfeldt-Jakob, boala Huntington. Există și demență care apare din cauza consumului abuziv de alcool, a unor deficiențe de vitamine sau în urma unor tratamente medicamentoase.

Cea mai frecventă formă de demență este cea provocată de boala Alzheimer, dar există și alte forme:

  • Demența vasculară (provocată de o deteriorare a vaselor de sânge din creier, în urma unui accident vascular cerebral singular sau a unor mici accidente vasculare succesive)
  • Demența cu corpi Lewy (provocată de acumularea de proteine în interiorul neuronilor)
  • Demență frontotemporală (apare ca urmare a degenerării lobului cerebral frontal).

Granițele dintre aceste forme de demență nu sunt clar trasate și este posibil ca la un pacient să fie întâlnite mai multe forme, mixte, de demență.

Simptomele Alzheimer

Boala Alzheimer este o afecțiune neurologică progresivă, care afectează diferit fiecare persoană. Pot fi observate însă trei stadii clare ale evoluției bolii, fiecare având manifestări specifice.

Stadiul timpuriu: primele semne ale bolii sunt deseori trecute cu vederea, pentru că simptomele apar gradual. Acestea includ:

  • Tulburări de memorie
  • Probleme de orientare într-un loc care îi este cunoscut bolnavului
  • Pierderea noțiunii timpului.

Stadiul moderat: pe măsură ce boala avansează, simptomele devin din ce în ce mai evidente, iar calitatea vieții bolnavului se deteriorează rapid. Cele mai frecvente manifestări sunt:

  • Uitarea numelor persoanelor și a unor evenimente recente
  • Dezorientare chiar și în propria locuință
  • Comunicarea este tot mai dificilă
  • Pacientul nu se mai poate îngriji singur
  • Schimbări de comportament (întrebări repetitive, manii, obsesii).

Stadiul sever: în această etapă bolnavul este complet dependent și deseori inactiv, apatic. Simptomele sunt deja evidente:

  • Nu-și mai recunoaște rudele și prietenii
  • Nu mai poate merge singur, nu se poate hrăni sau spăla fără ajutor
  • Nu știe unde se află și nu mai are noțiunea timpului
  • Comportamentul se schimbă radical, poate deveni agresiv chiar și cu persoanele foarte apropiate sau începe să aibă manii, un comportament obsesiv-compulsiv, stări de depresie, agitație.

Alzheimer – cauze, factori de risc și prevenție

Motivul pentru care unii bătrâni ajung să sufere de Alzheimer, în timp ce alții nu sunt afectați nici la o vârstă foarte înaintată nu este în totalitate înțeles. Însă medicii știu că afecțiunea este provocată de distrugerea neuronilor și de acumularea unor depozite de proteine (placă beta-amiloidă) la nivelul creierului.

Este adevărat că boala Alzheimer apare de obicei la persoanele de peste 65 de ani, dar nu este o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Unele persoane nu sunt afectate nici la 90 de ani sau 100 de ani. Totodată, există și cazuri în care boala se declanșează mult mai devreme, până în 60 de ani. Această situație apare însă la doar 5% dintre cazuri și în special la persoanele care au în familie rude apropiate care au fost diagnosticate cu această boală.

Au fost identificați mai mulți factori de risc, care pot contribui la apariția bolii:

  • Izolarea socială
  • Lipsa de activitate cognitivă
  • Depresia
  • Consumul de alcool
  • Fumatul
  • Nivelul crescut al colesterolului în sânge
  • Hipertensiunea arterială
  • Loviturile la cap
  • Predispoziția genetică (cazuri de Alzheimer în familie).

Trebuie menționat însă că acești factori de risc nu înseamnă automat că boala Alzheimer se va declanșa la un moment dat, ci doar că există o probabilitate mai mare ca acest lucru să se întâmple. 

Din păcate, nu există nicio metodă sigură prin care să prevenim apariția bolii, dar putem lua câteva măsuri pentru a reduce aceste riscuri. Astfel, medicii recomandă schimbarea stilului de viață, ceea ce presupune:

  • Activitatea fizică regulată
  • Renunțarea la fumat și la alcool
  • Adoptarea unei diete echilibrate, sănătoase
  • Menținerea unei greutăți corporale normale
  • Controlul tensiunii arteriale, al glicemiei și colesterolului
  • Implicarea vârstnicilor în diferite activități care presupun inclusiv stimulare cognitivă
  • Viață socială cât mai activă.

Cât trăiește un bolnav de Alzheimer

Speranța de viață a unei persoane cu Alzheimer variază de la un caz la altul. Totuși, durata medie este de 10 ani de la stabilirea diagnosticului, care se pune de obicei destul de târziu, când boala este deja avansată și simptomele sunt evidente. 

Există și cazuri excepționale, care depind de starea fiecărui pacient și de îngrijirea specializată pe care o primește. Astfel, bolnavul poate trăi doar 2-3 ani sau chiar și 20 de ani. În plus, deseori boala este declanșată deja de mulți ani, dar nu este diagnosticată la timp, deoarece studiile arată că între momentul apariției primelor simptome și punerea unui diagnostic trec, în medie, aproape 3 ani.

Tratament pentru Alzheimer

Din păcate, nu există un tratament care să vindece boala Alzheimer, dar terapia senzorială și medicamentele pot ameliora simptomele. Totodată, stabilirea diagnosticului corect, în stadiul timpuriu al bolii, este esențială.

Diagnosticarea bolii Alzheimer

Punerea unui diagnostic clar este foarte dificilă, deoarece țesutul cerebral afectat poate fi analizat numai după decesul pacientului, prin autopsie. Nu există o altă metodă 100% sigură, dar există teste și investigații medicale care pot ajuta la recunoașterea afecțiunii, prin eliminarea altor posibile afecțiuni. Astfel, pacientul trebuie să fie consultat de către un medic neurolog, care să afle detalii despre:

  • Simptomele pacientului
  • Istoricul medical al familiei
  • Alte probleme de sănătate
  • Tratamentele medicamentoase prescrise în acel moment
  • Stilul de viață.

După această primă consultație, medicul poate recurge la câteva teste specifice, care să verifice memoria pe termen lung și scurt a pacientului, dar și orientarea în spațiu. Spre exemplu, medicul îi va pune pacientului întrebări generale (în ce zi suntem, cine este președintele țării) și îi va cere să memoreze o scurtă listă de cuvinte.

Ulterior, medicul va trece la un consult neurologic, pentru a verifica reflexele, tonusul muscular și abilitățile de comunicare. Se pot recolta probe de sânge și urină pentru analize. Există și unele investigații imagistice, care pot oferi detalii importante despre starea de sănătate. Acestea includ:

  • RMN: pentru a vizualiza structurile cerebrale și a observa posibile inflamații sau sângerări.
  • Tomografie computerizată: ajută la observarea anomaliilor la nivel cerebral.
  • PET CT (tomografie cu emisie de pozitroni): cu ajutorul acestei investigații, medicul poate observa daca s-a format pe creier placă beta-amiloidă (fenomen asociat cu boala Alzheimer).

Tratamentul pentru boala Alzheimer

Alzheimer este o boală incurabilă, iar evoluția ei poate fi doar încetinită prin anumite tratamente și prin schimbarea stilului de viață. Terapia reduce doar simptomele, iar efectele sunt de obicei temporare. Însă este foarte important ca diagnosticul să fie pus din timp, pentru că astfel tratamentul are un efect mai puternic, iar calitatea vieții bolnavului va fi mai bună. 

Medicamentele recomandate de medic includ:

  • Inhibitori de acetilcolinesterază: au ca efect ameliorarea unor simptome precum depresia și stările de agitație
  • Clorhidrat de memantină
  • Donepezil
  • Rivastigmină: poate îmbunătăți memoria, în stadiile timpurii ale bolii.

De asemenea, medicul va prescrie medicamente care, chiar dacă nu pot încetini declinul cognitiv, ajută la controlarea simptomelor (halucinații, stări depresive, insomnie, stări de agitație, anxietate sau agresivitate). Astfel, tratamentul pentru Alzheimer va include și:

  • antidepresive 
  • somnifere 
  • anxiolitice
  • antipsihotice.

În completarea acestui tratament medicamentos, contează foarte mult schimbarea stilului de viață și terapia ocupațională, care ar trebui să fie realizată sub îndrumarea unei persoane specializate. O soluție o pot reprezenta centrele de îngrijire pentru bătrânii care suferă de Alzheimer, unde ei vor beneficia de un program bine organizat, potrivit cu nevoile și posibilitățile fiecăruia. 

Cei care suferă de această boală trebuie să fie ajutați să se deplaseze, să mănânce, să se spele și să-și ia tratamentul. Bolnavii de Alzheimer trebuie supravegheați și însoțiți în permanență, de aceea îngrijirea unui pacient este o slujbă full-time, plină de responsabilități, care nu mai permite timp liber pentru alte activități. 

X
Solicită o ofertă