Vreau ofertă
0754 021 111

Alzheimer: simptome, cauze, tratament și prevenție

Camin de batrani Bucuresti » Informatii utile » Alzheimer: simptome, cauze, tratament și prevenție
Consultant medical
5 aprilie 2020

Alzheimer este o boală neurologică gravă, progresivă, care afectează pacientul până când acesta nu se mai poate descurca singur și are nevoie de ajutor permanent. De aceea, demența este considerată una dintre principalele cauze de dizabilitate în rândul vârstnicilor și afectează nu doar bolnavul, ci și familia acestuia. De cele mai multe ori, rudele sunt nevoite să renunțe la viața lor profesională și personală pentru a îngriji bolnavul, dar, chiar și așa, pacienții cu forme grave de demență ajung, în cele din urmă, la un centru de îngrijire specializat.

La nivel mondial, aproape 50 de milioane de oameni suferă de demență și în fiecare an sunt diagnosticate alte 10 milioane de cazuri. Numărul lor va ajunge la peste 80 de milioane în jurul anului 2030 și la peste 150 de milioane în 2050, estimează Organizația Mondială a Sănătății. Boala Alzheimer este cea mai întâlnită formă de demență, reprezentând aproximativ 60-70% din cazuri. Este adevărat că această boală apare de obicei la persoanele care au peste 65 de ani, dar asta nu înseamnă că Alzheimer este o consecință firească a înaintării în vârstă. 

Demență sau Alzheimer?

Deseori, se face confuzie între demență și Alzheimer, multe persoane considerând că termenii sunt sinonimi. În realitate, demența este un sindrom, un cumul de simptome, care se instalează progresiv (adică se agravează în timp) și care duce la deteriorarea continuă a funcției cognitive, cu efecte grave, care nu apar în urma procesului firesc de îmbătrânire. 

Treptat, sunt afectate memoria, gândirea, capacitatea de calcul și de orientare, de învățare, de judecată, dar și limbajul. În formele sale foarte grave, demența duce și la schimbarea comportamentului, afectează capacitatea de control a emoțiilor și a motivației. Bolnavul devine foarte deprimat, apatic sau agresiv, deși aceste atitudini nu îl caracterizau până atunci.

Demența apare ca urmare a unor boli sau traumatisme la nivel cerebral, dar cel mai des este provocată de boala Alzheimer sau de un accident vascular cerebral. Simptomele demenței pot să apară însă și în urma altor boli ale bătrânețiii, cum sunt Parkinson, maladia Creutzfeldt-Jakob, boala Huntington. Există și demență care apare din cauza consumului abuziv de alcool, a unor deficiențe de vitamine sau în urma unor tratamente medicamentoase.

Cea mai frecventă formă de demență este cea provocată de boala Alzheimer, dar există și alte forme:

  • Demența vasculară (provocată de o deteriorare a vaselor de sânge din creier, în urma unui accident vascular cerebral singular sau a unor mici accidente vasculare succesive)
  • Demența cu corpi Lewy (provocată de acumularea de proteine în interiorul neuronilor)
  • Demența frontotemporală (apare ca urmare a degenerării lobului cerebral frontal).

Granițele dintre aceste forme de demență nu sunt clar trasate și este posibil ca la un pacient să fie întâlnite mai multe forme, mixte, de demență.

Ce este Alzheimer?

Alzheimer este o boală neurologică incurabilă și progresivă, care afectează treptat creierul pacientului, provoacă mai întâi tulburări de memorie și de gândire, iar ulterior îl aduce în situația în care devine complet dependent de alții, pentru că nu mai poate realiza nici măcar sarcini simple, precum deplasarea sau hrănirea. Este cea mai comună formă de demență întâlnită în rândul vârstnicilor și se declanșează, de cele mai multe ori, după vârsta de 60 de ani.

Afecțiunea a fost denumită după medicul german Alois Alzheimer, care a descoperit, în anul 1906, la o pacientă, semnele unei „boli cu manifestări ciudate”: pierderi de memorie, tulburări de limbaj, comportament imprevizibil. După moartea pacientei, medicul a descoperit, în timpul autopsiei, dovezi ale unei acumulări anormale de plăci amiloide (fragmente de proteine) și de noduri neurofibrilare tau (proteine cu rol în transportul nutrienților la nivelul neuronilor) în creierul bolnavei. Aceste două fenomene sunt considerate, în prezent, cauza declanșării bolii.

Cauze și factori de risc pentru Alzheimer

Motivul pentru care unii bătrâni ajung să sufere de Alzheimer, în timp ce alții nu sunt afectați nici la o vârstă foarte înaintată, nu este în totalitate înțeles. Totuși, medicii știu că afecțiunea este cauzată de distrugerea neuronilor și de acumularea unor depozite de proteine (placă beta-amiloidă) la nivelul creierului.

Este adevărat că boala Alzheimer apare de obicei la persoanele de peste 65 de ani, dar ea nu reprezintă o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Unele persoane nu sunt afectate nici la 90 de ani sau chiar 100 de ani. Totodată, există și cazuri în care boala se declanșează mult mai devreme, până în 60 de ani (Alzheimer cu debut precoce). Această situație apare însă la doar 5% dintre cazuri și este întâlnită în special la persoanele care au în familie rude apropiate care au fost diagnosticate cu această boală.

Posibile cauze

Schimbările microscopice care apar la nivelul creierului se produc cu foarte mult timp înainte de apariția primelor simptome de boală. Creierul uman are 100 de miliarde de neuroni, care lucrează împreună armonios, ca mecanismele dintr-o fabrică, fiecare având rolul său clar stabilit. Unii neuroni sunt responsabili cu gândirea, cu învățarea sau cu memoria, în timp ce alții determină mirosul și auzul. 

Cercetătorii nu au descoperit încă fenomenul care are loc la pacienții cu Alzheimer, dar consideră că boala afectează treptat funcționarea normală a unor neuroni, iar, în timp, aceștia mor, provocând astfel modificări ireversibile la nivelul creierului. 

Medicii au identificat prezența a două structuri anormale în creierul bolnavilor de Alzheimer, care ar putea fi cauzele afecțiunii:

  • Acumularea de placă beta-amiloidă (plăci senile): fragmente de proteină care se formează în spațiul dintre neuroni;
  • Noduri neurofibrilare tau: fibre ale unei proteine numite tau, care se acumulează în interiorul neuronilor. 

Aceste structuri blochează comunicarea normală dintre neuroni, provocând, în decursul mai multor ani, distrugerea ireversibilă a celulelor nervoase. Modificările acestea pot fi observate cel mai bine în urma autopsiei realizate după decesul pacienților diagnosticați cu Alzheimer. Totuși, anumite investigații imagistice moderne, precum tomografia cu emisie de pozitroni, pot ajuta medicul să observe semne ale acumulării de placă beta-amiloidă, facilitând astfel stabilirea unui diagnostic.

Factori de risc

Deși fenomenul care determină apariția bolii Alzheimer nu a fost identificat deocamdată cu exactitate, specialiștii au descoperit mai mulți factori de risc care pot contribui la declanșarea acestei afecțiuni. Cei mai mulți dintre aceștia țin de stilul de viață al pacientului, dar și de anumite boli cronice asociate:

  • Izolarea socială
  • Lipsa de activitate cognitivă
  • Depresia
  • Consumul de alcool
  • Fumatul
  • Nivelul crescut al colesterolului în sânge
  • Hipertensiunea arterială
  • Loviturile la cap
  • Predispoziția genetică (cazuri de Alzheimer în familie).

În ceea ce privește predispoziția genetică drept factor de risc în declanșarea bolii, cercetările au demonstrat că prezența unei anumite gene (Apolipoprotein E/APOE) este legată de apariția simptomelor de Alzheimer. Prin urmare, cine are această genă va avea și un risc mai mare de-a face boala, dar afecțiunea este întâlnită și la bolnavi care nu au această genă. Prin urmare, nu există o metodă clară prin care se poate afla sigur dacă o persoană va suferi de Alzheimer. Gena APOE poate fi identificată în urma unui test de sânge.

De altfel, trebuie menționat că existența acestor factori de risc nu înseamnă automat că boala Alzheimer se va declanșa la un moment dat, ci doar că există o probabilitate mai mare ca acest lucru să se întâmple.

Simptome pentru boala Alzheimer

Boala Alzheimer este o afecțiune neurologică progresivă, care afectează diferit fiecare persoană. Pot fi observate însă trei forme ale evoluției bolii, care apar succesiv și fiecare dintre ele are manifestări specifice.

Cele trei forme ale bolii

Formă ușoară de Alzheimer: primele semne de Alzheimer sunt deseori trecute cu vederea, pentru că simptomele apar gradual și sunt, de obicei, mai discrete și greu de observat. Acestea includ:

  • Tulburări de memorie
  • Probleme de orientare într-un loc care îi este cunoscut bolnavului
  • Pierderea noțiunii timpului.

Formă moderată de Alzheimer: pe măsură ce boala avansează, simptomele devin din ce în ce mai evidente, iar calitatea vieții bolnavului se deteriorează rapid. Cele mai frecvente manifestări ale acestei forme sunt:

  • Uitarea numelor persoanelor și a unor evenimente recente
  • Bolnavul este dezorientat chiar și în propria locuință
  • Comunicarea este tot mai dificilă
  • Pacientul nu se mai poate îngriji singur
  • Schimbări de comportament (întrebări repetitive, manii, obsesii).

Formă severă de Alzheimer: în această etapă, bolnavul este complet dependent de îngrijire și deseori devine inactiv, apatic. Simptomele sunt deja evidente:

  • Nu-și mai recunoaște rudele și prietenii
  • Nu mai poate merge singur, nu se poate hrăni sau spăla fără ajutor
  • Nu știe unde se află și nu mai are noțiunea timpului
  • Comportamentul bolnavului se schimbă radical, poate deveni agresiv chiar și cu persoanele foarte apropiate sau începe să aibă manii, un comportament obsesiv-compulsiv, stări de depresie, agitație.

Tipurile de Alzheimer

În funcție de debutul bolii, specialiștii au clasificat trei tipuri de Alzheimer:

1. Alzheimer timpuriu sau cu debut precoce

Această formă a bolii este foarte rară și apare la numai 10% dintre bolnavi. Diagnosticul de Alzheimer cu debut precoce este pus atunci când simptomele apar înainte de vârsta de 60-65 de ani. În cazuri foarte rare, fenomenul poate fi observat chiar și la 40 de ani sau mai devreme, iar în această situație diagnosticul este foarte greu de stabilit, pentru că medicul, dar și pacientul care observă anumite manifestări anormale vor lua în calcul alte afecțiuni. Iată de ce este important ca specialistul să recurgă la toate testele și investigațiile necesare, pentru a putea pune diagnosticul corect.

Cercetătorii consideră că tipul de Alzheimer cu debut precoce este determinat în special de o predispoziție genetică: în familia bolnavului au mai existat cazuri de Alzheimer în rândul rudelor apropiate, iar boala este provocată de mutații genetice. În alte cazuri însă, este posibil ca boala să apară mai devreme din cauza stresului sau a unui stil de viață dezechilibrat. De cele mai multe ori, cei care observă primele schimbări nefirești în comportamentul bolnavilor sunt prietenii și rudele, pentru că persoana afectată își dă seama foarte greu că este ceva în neregulă.

2. Alzheimer cu debut tardiv

Diagnosticul de Alzheimer cu debut tardiv este pus atunci când simptomele bolii apar după vârsta de 65 de ani. Acesta este cel mai comun tip de boală, fiind întâlnit în aproximativ 90% dintre cazuri. De cele mai multe ori, această formă de Alzheimer are o evoluție foarte lentă, iar pacientul poate să mai trăiască 10, chiar și 20 de ani după stabilirea unui diagnostic. 

Desigur, speranța de viață a unui bolnav de Alzheimer depinde foarte mult de îngrijirea pe care o primește. Cu tratament de specialitate și terapie adecvată, zilnică, sub supravegherea unui personal calificat, calitatea și durata vieții vor crește considerabil.

3. Alzheimer genetic (familial)

Este o formă a bolii mai rar întâlnită, care este moștenită în familie, fiind provocată de mutații genetice. De cele mai multe ori, boala este cu debut tardiv (apare după vârsta de 60 de ani) și foarte rar simptomele vor fi cu debut precoce. Potrivit statisticilor, aproximativ 25% dintre cazurile de Alzheimer sunt familiale. În acest tip de boală, cercetătorii au identificat mutații genetice la nivelul cromozomilor 21 şi 14, la forma cu debut precoce și pe cromozomul 19 la forma cu debut tardiv. 

Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări aprofundate, pentru a înțelege influența geneticii asupra bolii Alzheimer. Acest lucru se întâmplă deoarece membrii unei familii sunt expuși la factori de mediu similari sau chiar identici, prin urmare boala ar putea fi influențată și de acest aspect, nu doar de mutațiile genetice.

Stadii ale bolii Alzheimer

Boala Alzheimer este una progresivă și ireversibilă, iar asta înseamnă că simptomele apar treptat și se agravează gradual, în decursul timpului (pe durata mai multor ani). Specialiștii au identificat 7 stadii ale bolii, care corespund celor trei forme menționate anterior.

  • Stadiul 1: în acest moment nu există încă simptome, dar medicul poate pune un diagnostic timpuriu în urma istoricului medical al familiei.
  • Stadiul 2: apar primele simptome, de obicei pierderi ușoare de memorie.
  • Stadiul 3: simptomele pot fi observate numai de către persoanele apropiate și includ tulburări de memorie și de concentrare.
  • Stadiul 4: corespunde unei forme moderate de Alzheimer și de obicei este momentul în care este pus și diagnosticul, pentru că tulburările de memorie și nevoia de ajutor sunt vizibile.
  • Stadiul 5: face tranziția de la forma moderată a bolii la forma severă, iar în acest moment pacientul are nevoie evidentă de ajutor din partea familiei sau a unui îngrijitor.
  • Stadiul 6: bolnavul nu mai poate mânca și nu se poate îmbrăca singur.
  • Stadiul 7: acesta este stadiul final al bolii Alzheimer, cu manifestări extreme, care includ pierderea capacității de vorbire și lipsa expresiilor faciale.

Pe măsură ce bolnavul parcurge toate aceste etape, nevoia lui de ajutor și de îngrijire va crește constant, ajungând, în final, la necesitatea unei supravegheri permanente. 

Diagnosticarea bolii Alzheimer

Stabilirea unui diagnostic clar de Alzheimer este foarte dificilă, deoarece țesutul cerebral afectat de boală poate fi analizat numai după decesul pacientului, prin autopsie. Nu există o altă metodă 100% sigură, dar se pot face teste și investigații medicale, care pot ajuta la recunoașterea afecțiunii, prin eliminarea altor posibile afecțiuni, cum ar fi accidentul vascular cerebral.

Astfel, pacientul trebuie să fie consultat de către un medic neurolog, care să afle detalii despre:

  • Simptomele pacientului
  • Istoricul medical al familiei
  • Alte probleme de sănătate (dacă există)
  • Tratamentele medicamentoase prescrise în acel moment (pentru afecțiunile cronice)
  • Stilul de viață.

Teste specifice

După o primă consultație generală (care include măsurarea tensiunii arteriale și a pulsului), medicul poate recurge la câteva teste specifice, care să verifice memoria pe termen lung și scurt a pacientului, dar și orientarea lui în spațiu. Spre exemplu, medicul îi va pune pacientului întrebări generale:

  • în ce zi suntem?
  • cine este președintele țării?
  • puteți reține aceste cuvinte, în ordinea scrisă pe listă?

Există însă și alte teste, mai elaborate, care sunt utile pentru diagnosticarea timpurie a bolii Alzheimer, cum este testul MMSE (Mini-Mental State Exam). Acesta este un test de screening, care poate indica alterarea funcțiilor cognitive, evaluând orientarea spațio-temporală, atenția, memoria imediată și de scurtă durată, motricitatea și limbajul. 

Testul durează numai 10 minute și se poate realiza la cabinetul medical sau acasă la pacient. MMSE include o serie de întrebări, care trebuie puse într-o anumită ordine, iar pentru fiecare răspuns corect se acordă un punct.

Investigații imagistice

În urma consultației generale și, eventual, după efectuarea acestor teste specifice, medicul va realiza și un consult neurologic, pentru a verifica reflexele, tonusul muscular și abilitățile de comunicare. De asemenea, el poate recomanda recoltarea de sânge și urină pentru analize. 

Există și unele investigații imagistice, care pot oferi detalii importante despre starea de sănătate a vârstnicului. Acestea includ:

  • RMN: permite vizualizarea structurilor cerebrale, astfel încât medicul poate observa posibile inflamații sau sângerări la nivelul creierului.
  • Tomografie computerizată: ajută la observarea anomaliilor de la nivel cerebral.
  • PET CT (tomografie cu emisie de pozitroni): cu ajutorul acestei investigații, medicul poate observa inclusiv dacă s-a format pe creier placă beta-amiloidă (fenomen asociat cu boala Alzheimer).

Tratamentul și îngrijirea unui bolnav de Alzheimer

Alzheimer este o boală incurabilă, iar evoluția ei poate fi cel mult încetinită prin anumite tratamente și prin schimbarea stilului de viață. Astfel, terapia poate doar reduce simptomele, iar efectele sunt, de obicei, temporare. Însă este foarte important ca diagnosticul să fie pus din timp, pentru că, astfel, tratamentul va avea un efect mai puternic, iar calitatea vieții bolnavului va fi mai bună, prelungindu-se, totodată, speranța de viață.

Tratament medicamentos

În funcție de severitatea simptomelor, medicamentele recomandate de medic pot include:

  • Inhibitori de acetilcolinesterază: au ca efect ameliorarea unor simptome precum depresia și stările de agitație
  • Clorhidrat de memantină
  • Donepezil
  • Rivastigmină: poate îmbunătăți memoria, în stadiile timpurii ale bolii.

De asemenea, medicul poate prescrie medicamente care, chiar dacă nu vor încetini declinul cognitiv, ajută la controlarea sau ameliorarea simptomelor (halucinații, stări depresive, insomnie, stări de agitație, anxietate sau agresivitate). Astfel, de obicei, tratamentul recomandat pentru Alzheimer va include și:

  • Antidepresive 
  • Somnifere 
  • Anxiolitice
  • Antipsihotice.

Terapie ocupațională

În completarea acestui tratament medicamentos, contează foarte mult schimbarea stilului de viață și terapia ocupațională, care ar trebui să fie realizată sub îndrumarea unei persoane specializate. O soluție poate fi reprezentată de centrele de îngrijire pentru bătrânii care suferă de Alzheimer, unde ei vor beneficia de un program bine organizat, potrivit cu nevoile și posibilitățile fiecăruia. 

Cei care suferă de această boală au nevoie să fie ajutați să se deplaseze, să mănânce, să se spele și să-și ia zilnic tratamentul. Bolnavii de Alzheimer trebuie supravegheați și însoțiți în permanență, de aceea îngrijirea unui pacient este o slujbă full-time, plină de responsabilități, care nu mai permite timp liber pentru alte activități.

Schimbarea stilului de viață

Schimbarea stilului de viață este, de asemenea, foarte importantă, iar medicul poate face recomandări privind dieta potrivită, activitățile sociale și mișcarea. Activitatea fizică de intensitate redusă este foarte bună pentru sănătatea persoanelor în vârstă, chiar dacă suferă de Alzheimer. O plimbare în aer liber în fiecare zi este varianta ideală, dar, în funcție de preferințe, bolnavul poate folosi o bicicletă staționară sau poate face diferite antrenamente speciale, chiar dacă se află în scaun cu rotile.

Este necesar ca regimul alimentar să fie supravegheat de o persoană care îngrijește bolnavul, pentru că, în stadiile finale ale bolii, el uită să bea apă sau să mănânce. De aceea, este important să existe cineva care monitorizează cu atenție alimentația pacientului, iar meniul ar trebui să fie stabilit de către un nutriționist, astfel încât să conțină numai produse proaspete și sănătoase. 

Dieta unei persoane care suferă de Alzheimer trebuie să conțină multe fructe, legume, cereale integrale, lactate degresate, iar consumul de sare, zahăr și grăsimi trebuie să fie limitat. Acizii grași esențiali Omega-3 sunt foarte importanți pentru sănătatea creierului, de aceea ar trebui introdus în meniul pacientului inclusiv alimente bogate în această substanță, cum sunt somonul, uleiul de pește, nucile, macroul, scoicile, uleiul de măsline.

Desigur, bolnavul nu trebuie să consume cafea sau alte băuturi care conțin cofeină, pentru că acestea sunt energizante și cresc starea de agitație, afectând totodată somnul.

Kinetoterapia ajută la îmbunătățirea funcției motrice a bolnavului, dar și a celei cognitive, prin intermediul unor exerciții concepute de specialiști. Spre exemplu, anumite mișcări ajută la o mai bună coordonare, ajutând astfel bolnavul să fie mai activ și mai atent, mai concentrat la ceea ce face.

Odihna este extrem de importantă pentru un bolnav de Alzheimer, pentru că, de cele mai multe ori, această boală se manifestă și prin insomnie. De aceea, este important ca pacientul să poată dormi aproximativ 8 ore pe noapte, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci să-și completeze necesarul de somn în timpul zilei.

Participarea bolnavului la diferite activități sociale este, de asemenea, foarte importantă, pentru că ajută la păstrarea abilităților de comunicare și menține o stare de bine. Printre activitățile recomandate unui pacient cu Alzheimer se numără:

  • Dansul sau ascultarea muzicii preferate
  • Lectura (sau cineva îi poate citi, dacă bolnavul nu mai este în stare să facă asta)
  • Grădinărit sau diferite alte munci manuale
  • Participarea la evenimente pentru seniori
  • Implicarea în activități legate de îngrijirea nepoților.

Prevenirea Alzheimer

Din păcate, nu există o metodă sigură prin care să prevenim apariția bolii, dar putem lua câteva măsuri pentru a reduce riscul declanșării acestei afecțiuni. Astfel, medicii recomandă schimbarea stilului de viață, ceea ce presupune:

  • Activitatea fizică regulată
  • Renunțarea la fumat și la alcool
  • Adoptarea unei diete echilibrate, sănătoase
  • Menținerea unei greutăți corporale normale
  • Controlul tensiunii arteriale, al glicemiei și colesterolului
  • Implicarea în diferite activități care presupun inclusiv stimulare cognitivă
  • Viață socială cât mai activă.

Complicațiile bolii Alzheimer

În lipsa tratamentului și a unei îngrijiri adecvate, pot să apară complicații grave, care riscă să ducă inclusiv la decesul pacientului. De cele mai multe ori, problemele apar din cauză că pacientul nu mai poate să comunice corect cu cei din jur. Astfel, el nu mai poate spune dacă se simte rău, dacă are dureri sau alte suferințe, dacă au apărut anumite efecte adverse ale unui tratament, iar din această cauză este posibil ca alte afecțiuni să nu fie descoperite la timp. 

Inclusiv infecțiile pot fi descoperite foarte târziu, când simptomele sunt evidente, iar un sistem imunitar slab, cum este de obicei în cazul bătrânilor, va crește foarte mult riscul de deces. Escarele și lipsa de activitate, probleme iminente la pacienții aflați în stadii avansate ale bolii, cresc și mai mult riscul unor infecții și slăbesc în plus sistemul imunitar, provocând pacientului un disconfort puternic, dar pe care acesta nu-l poate anunța.

În plus, în cazul în care bolnavul de Alzheimer urmează un tratament cronic pentru o altă boală gravă (diabet sau afecțiuni cardiovasculare), el va uita să-și ia medicamentele, iar afecțiunea se va agrava. De aceea, cea mai bună soluție pentru a preveni asemenea probleme este îngrijirea bolnavului într-un centru de specialitate, unde personalul se va ocupa de administrarea corectă a tratamentului recomandat.

Pe măsură ce boala avansează, riscul de complicații este și mai mare, pentru că vor începe să fie afectate funcțiile de bază ale organismului, cum ar fi mersul sau înghițitul. Din această cauză, bolnavul trebuie să fie supravegheat în timp ce mănâncă, pentru a nu se îneca și trebuie ajutat să se deplaseze, ca să nu cadă. Tot prin supraveghere și îngrijire constantă pot fi prevenite complicațiile care ar fi produse de malnutriție, deshidratare sau escare, în cazul în care bolnavul stă mai mult la pat.

Viața cu Alzheimer

Viața cu această boală nu este deloc ușoară, din păcate, nici pentru persoana afectată, nici pentru familie. Evoluția bolii se poate întinde pe mulți ani, dar, de la o lună la alta, starea pacientului se poate agrava și astfel îngrijirea va deveni și mai dificilă. În cele din urmă, singura soluție recomandată este internarea bolnavului într-un cămin de bătrâni care poate oferi inclusiv servicii speciale de îngrijire pentru bolnavii de Alzheimer.

La un centru de acest tip, spațiul este amenajat astfel încât rezidenții să fie în siguranță, să nu se accidenteze, iar personalul este instruit și calificat pentru a putea monitoriza starea bolnavilor, asigurând ajutor și supraveghere 24 de ore din 24. 

De asemenea, în caz de urgență, angajații centrului pot interveni imediat și, dacă va fi necesar, bolnavul va fi transportat la spital. Mai mult, reprezentanții centrului vor comunica medicilor de la spital toate informațiile necesare privind istoricul medical al rezidentului și se vor asigura că acesta primește cea mai bună îngrijire posibilă.

Totodată, deoarece vor fi supravegheați și îngrijiți de un personal specializat, bolnavii se vor putea bucura de un mediu plăcut. Asistentele și infirmierele care îi ajută dau dovadă de blândețe și răbdare, calități esențiale pentru îngrijirea unui pacient cu Alzheimer, care suferă, de cele mai multe ori, de tulburări de comportament. 

În plus, dacă starea lor nu este foarte gravă, rezidenții unui cămin de bătrâni se pot bucura de o calitate mai bună a vieții decât dacă ar sta acasă, pentru că aici vor putea participa la diferite activități de stimulare cognitivă și vor putea socializa cu alți pacienți.

Prin urmare, este foarte important ca o persoană care primește diagnosticul de Alzheimer să primească o îngrijire de specialitate, de preferat într-un cămin de bătrâni unde lucrează un personal calificat, care are experiență îndelungată în acest domeniu. 

Prin menținerea unui stil de viață activ cât mai mult timp posibil, prin respectarea tratamentului recomandat de medic și prin diferite terapii ocupaționale, un bolnav de Alzheimer se va putea bucura mai mult timp de o calitate bună a vieții.

Surse: Alz.org, Mayo Clinic, Medical News Today, Web MD, Health Line, National Institute on Aging

X
Solicită o ofertă