Boala Parkinson: Cauze, simptome, stadii și tratament

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică incurabilă, progresivă, cu simptome care se agravează treptat, începând cu un ușor tremurat al unei mâini și ajungând până la nivelul la care bolnavul nu se mai poate descurca singur. 

Pe măsură ce boala avansează, calitatea vieții persoanei afectate scade din ce în ce mai mult, interacțiunea socială devenind imposibilă, iar cea mai bună soluție pentru bolnav și pentru familia lui o reprezintă internarea într-un centru de îngrijire specializat, unde va putea beneficia de atenția unui personal calificat, cu experiență.

Parkinson este a doua cea mai frecventă afecțiune a bătrâneții, după Alzheimer și, potrivit statisticilor, aproximativ 10 milioane de oameni din întreaga lume au primit acest diagnostic. Boala este de două ori mai frecventă la bărbați decât la femei, după cum demonstrează un studiu realizat în anul 2005, iar simptomele se manifestă, de obicei, după vârsta de 60 de ani. Numai 5-10% dintre cazuri au un debut precoce, înainte de 50 de ani.

Ce este boala Parkinson? 

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă care, în timp, nu-i mai permite bolnavului să vorbească sau să se deplaseze, deoarece afectează coordonarea și echilibrul. Problemele apar din cauza distrugerii unor neuroni dintr-o anumită zonă cerebrală numită substantia nigra.

Simptomele se instalează gradual și se agravează pe măsură ce trece timpul, boala fiind incurabilă și progresivă, de aceea tratamentul medicamentos nu poate decât să amelioreze simptomele, pentru a îmbunătăți calitatea vieții bolnavului. În anumite cazuri, medicul poate recomanda inserarea unui implant la nivelul creierului, tot în scopul de a reduce gravitatea simptomelor. 

Deși boala în sine nu provoacă decesul, complicațiile grave pe care le poate produce sunt foarte periculoase, iar bolnavul necesită îngrijire și supraveghere permanentă în ultimele stadii ale afecțiunii.

Cauze și factori de risc ce duc la apariția bolii Parkinson

Boala Parkinson apare atunci când anumiți neuroni încep să fie afectați sau să moară. Multe dintre simptome sunt provocate de pierderea acestor neuroni care produc dopamină, o substanță cu rol important în buna funcționare a creierului. Un nivel foarte scăzut de dopamină duce inevitabil la tulburări de mișcare și la alte manifestări specifice bolii.

La bolnavii de Parkinson sunt afectate, de asemenea, anumite terminații nervoase care produc noradrenalină (norepinefrină), un compus chimic esențial în funcționarea sistemului nervos simpatic, care controlează funcțiile automate ale corpului, precum pulsul și tensiunea arterială. O cantitate prea mică de noradrenalină va determina alte simptome specifice bolii Parkinson: oboseală, fluctuații ale tensiunii arteriale, tulburări digestive.

Deocamdată nu este cunoscută o cauză clară care determină apariția bolii, dar cercetătorii au identificat mai mulți posibili factori de risc, care pot determina declanșarea acestei afecțiuni:

• Mutațiile genetice: cercetătorii au identificat anumite mutații genetice care pot provoca boala, dar cazurile acestea sunt rar întâlnite, unele mutații fiind ereditare.
• Factori de mediu: expunerea la anumite toxine din mediu (pesticide și erbicide) crește riscul apariției bolii, dar și acest risc este relativ mic.
• Modificări la nivelul creierului (cauzele fiind încă necunoscute) care determină prezența corpilor Lewy (acumulări anormale ale unei proteine numită alpha synuclein): fenomenul este observat și în cazurile de demență cu corpi Lewy.
• Boli autoimune: studii recente, realizate în anul 2017 și 2018, au sugerat o legătură între artrita reumatoidă (boală autoimună) și Parkinson. Astfel, bolnavii de artrită reumatoidă aveau un risc mai mare de a face și Parkinson.

Deși unele cazuri de Parkinson par să fie ereditare, iar altele determinate de mutații genetice, de cele mai multe ori afecțiunea apare fără o cauză clară și nu este moștenită în familie. De aceea, mulți cercetători consideră că boala apare din cauza unui cumul de factori genetici și de mediu, cum ar fi expunerea la toxine.

Care sunt simptomele bolii Parkinson? 

Apariția și evoluția simptomelor bolii diferă de la o persoană la alta. Cel mai des, primele manifestări trec neobservate, pentru că sunt minore și sunt atribuite, de obicei, înaintării în vârstă, având în vedere că boala apare cel mai frecvent în jurul vârstei de 60 de ani. 

Inițial, simptomele afectează doar o parte a corpului, apoi cuprind întregul corp. Boala Parkinson se manifestă prin:

• Tremor: mișcări necontrolate ale degetelor, mâinilor sau picioarelor
• Mișcări foarte lente (bradichinezie): în timp, bolnavul ajunge să se miște foarte încet, se ridică greu de pe scaun, își târăște picioarele în timp ce merge și astfel are nevoie de mai mult timp pentru a putea realiza chiar și cele mai simple sarcini.
• Înțepenirea/rigiditatea mușchilor: mușchii din anumite zone ale corpului vor deveni rigizi, iar acest fenomen provoacă o durere intensă, limitând totodată mișcările bolnavului.
• Tulburări de echilibru: în stadiile avansate ale bolii, pacientul nu mai are echilibru, îi este greu să meargă și are o postură aplecată.
• Afectarea mișcărilor involuntare: clipitul sau balansarea brațelor pe lângă corp în timpul mersului sunt reacții automate, involuntare, care vor fi afectate de boală. De asemenea, bolnavul nu va mai avea expresii faciale normale, nu va mai putea zâmbi, va părea că are chipul împietrit.
• Tulburări de vorbire: bolnavul începe să vorbească mai lent, mai greu, neclar și fără inflexiuni ale vocii.
• Dificultăți de scriere: bolnavii scriu foarte mic sau le este greu să scrie, deși înainte nu aveau aceste probleme.

De asemenea, înainte de apariția acestor simptome specifice Parkinsonului, bolnavii pot experimenta și alte manifestări, care pot fi atribuite și altor afecțiuni:

• Constipație
• Tulburări de somn
• Sindromul picioarelor neliniștite
• Pierderea sau afectarea mirosului
• Depresie și alte schimbări ale stării de spirit
• Psihoză (halucinații)
• Probleme urinare
• Dificultăți legate de înghițire sau de mestecarea alimentelor

Aceste prime simptome, care sunt atribuite de obicei altor boli sau pur și simplu îmbătrânirii, fac dificilă stabilirea diagnosticului corect. În plus, evoluția afecțiunii diferă foarte mult de la o persoană la alta, iar faza inițială a bolii vine cu manifestări care pot fi trecute cu vederea: un foarte ușor tremurat al mâinii, comunicare mai dificilă, probleme în ridicarea de pe scaun, o mișcare anormală a brațului sau a piciorului. De obicei, rudele observă aceste prime semnale de alarmă, care sunt ignorate de către bolnav.

Stadiile bolii Parkinson 

Evoluția Parkinsonului este foarte imprevizibilă și afectează diferit bolnavii. Spre exemplu, un pacient poate suferi de un tremur extrem de grav al mâinilor, dar nu va avea alte simptome, cum ar fi cele legate de vorbire sau de memorie. În schimb, un alt bolnav poate fi afectat foarte grav la nivel psihic, ajungând chiar la o formă de demență, deși nu va manifesta tulburări de coordonare sau deplasare.

Parkinson este o boală cu evoluție lentă, astfel încât bolnavul va ajunge în ultimele stadii după aproximativ 10 ani sau chiar mai mult de la apariția primelor simptome. Cercetătorii au clasificat 5 stadii ale evoluției bolii Parkinson:

• Stadiul 1: manifestările bolii sunt minore și nu afectează viața pacientului. Tremorul apare doar pe o parte a corpului și pot fi observate modificări ale posturii, mersului sau expresiilor faciale.
• Stadiul 2: simptomele devin evidente, tremorul este vizibil și afectează ambele părți ale corpului, apare rigiditatea musculară, iar bolnavului începe să-i fie greu să ducă la bun sfârșit activitățile zilnice.
• Stadiul 3: în acest stadiu, simptomele devin de intensitate medie, apare pierderea echilibrului, iar bolnavul poate să cadă și să se rănească, se descurcă foarte greu cu îmbrăcarea și hrănirea.
• Stadiul 4: din acest moment, bolnavul trebuie ajutat să se deplaseze și nu se mai poate îngriji singur, având nevoie de supraveghere și susținere permanentă. Este indicată internarea lui într-un cămin de bătrâni care poate oferi servicii de îngrijire paliativă, cu ajutorul unui personal calificat, cu experiență în tratarea acestor pacienți.
• Stadiul 5: aceasta este ultima faza a bolii Parkinson, când bolnavul nu mai poate merge sau sta în picioare, ajungând imobilizat la pat sau într-un scaun cu rotile. Tot acum apar și simptomele psihice ale bolii, cum sunt halucinațiile.

Diagnosticarea bolii Parkinson

În prezent, nu există teste sau investigații specifice pentru diagnosticarea bolii Parkinson. Totuși, în urma unei consultații de specialitate, care include un examen medical și anamneză, medicul neurolog poate identifica boala. Pentru confirmarea diagnosticului, neurologul poate recomanda și anumite investigații imagistice, care permit vizualizarea celulelor nervoase. 

Cele mai folosite proceduri sunt:

• Tomografie cu emisie de pozitroni (PET scan)
• RMN cerebral
• DaTscan: scanare tomografică specială, cu emisie de fotoni, care permite observarea nivelului de dopamină din creier. Această investigație este recomandată numai atunci când simptomele pacientului sunt neclare și ar putea fi provocate de alte afecțiuni neurologice.
• Testare cu Carbidopa/Levodopa: medicul poate administra pacientului acest medicament recomandat bolnavilor de Parkinson, pentru a observa dacă apare o ameliorare a simptomelor, caz în care diagnosticul este clar.

De multe ori însă, va fi necesară monitorizarea atentă a evoluției pacientului, astfel încât medicul neurolog va recomanda consultații periodice.

Poate fi vindecată boala Parkinson? 

Boala Parkinson se vindecă? Din păcate, nu există un tratament care să vindece această afecțiune, dar anumite medicamente ajută la ameliorarea sau la ținerea sub control a simptomelor, astfel încât calitatea vieții va crește considerabil. 

Schimbarea stilului de viață, mișcarea zilnică și anumite forme de terapie sunt de asemenea utile, pentru că ajută la o mai bună coordonare a mișcărilor și îmbunătățesc echilibrul. Un logoped poate fi consultat pentru ameliorarea tulburărilor de vorbire de care suferă bolnavul.

Ce metode de tratament există pentru Parkinson? 

Tratament medicamentos

Anumite medicamente pot ameliora semnificativ manifestările bolii, fiind practic un substitut pentru dopamina care nu mai este produsă în cantitate suficientă în creier. Cel mai folosit medicament este Levodopa, o substanță care ajunge la creier, unde este transformată în dopamină. Acest tratament pentru Parkinson are efect în special în primele stadii ale bolii. 

În afară de Levodopa, există și alte medicamente care pot fi recomandate, cum sunt agoniștii receptorilor dopaminergici, care imită efectul produs de dopamină asupra creierului. De asemenea, pot fi administrate și medicamente care previn distrugerea dopaminei (inhibitori).

Tratament chirurgical

Tratamentul pentru Parkinson în stadiu avansat, care nu răspunde foarte bine la terapie cu Levodopa, poate include și inserarea unor electrozi la nivel cerebral. Aceștia sunt conectați la un aparat implantat în piept, care transmite impulsuri electrice spre creier, pentru a controla mai eficient tremorul. Dispozitivul trebuie să fie însă bine calibrat și nu este recomandat în orice situație, pentru că montarea și utilizarea lui presupun anumite riscuri.

Tratamente alternative

Schimbarea stilului de viață și anumite terapii alternative, recomandate de medicul neurolog, pot contribui la ameliorarea simptomelor și la prevenirea unor complicații, îmbunătățind astfel calitatea vieții bolnavului. Iată care sunt metodele naturale de terapie, care pot fi folosite în completarea tratamentului:

• Masajul: masajul în boala Parkinson reduce tensiunea musculară și ajută la relaxare.
• Yoga sau Tai chi: mișcările lente de întindere cresc flexibilitatea și ajută la îmbunătățirea echilibrului. Anumite forme de Tai chi sunt concepute special pentru persoanele cu probleme de mobilitate și reprezintă o bună metodă pentru prevenirea căzăturilor sau accidentărilor, care au loc frecvent în rândul bolnavilor.
• Dieta recomandată pentru un bolnav de Parkinson trebuie să includă alimente sănătoase, care să prevină constipația, și să conțină multe fibre, vitamine și minerale. 
• Exercițiul fizic regulat este foarte bun, deoarece contribuie la îmbunătățirea flexibilității, a echilibrului și la întărirea musculaturii.
• Acupunctura în boala Parkinson: această terapie este recomandată uneori în completarea tratamentului, pentru că ajută la ameliorarea unor simptome ale bolii, precum tremorul și tulburările de somn. De asemenea, cercetările au indicat că acupunctura permite scăderea dozelor de medicamente administrate bolnavilor, crește calitatea vieții și nu are efecte secundare neplăcute. Totodată, încetinește evoluția bolii. Desigur, această terapie alternativă nu trebuie să înlocuiască tratamentul recomandat de medic, dar îl poate completa cu succes.

Cum afectează boala Parkinson viața pacienților?

Boala Parkinson duce, în timp, la anumite complicații care, neglijate, pot fi destul de grave și care afectează serios viața pacienților, pentru că aceștia ajung să-și piardă independența și să aibă nevoie de ajutor permanent.

Cele mai frecvente probleme care pot să apară sunt:

• Probleme cognitive: în ultimele stadii ale bolii poate să apară o formă de demență, care, de obicei, nu răspunde bine la tratamente.
• Depresie și tulburări emoționale (frică, anxietate, apatie etc.): acestea pot să apară chiar și în primele stadii ale bolii și necesită tratament psihiatric.
• Dificultăți de înghițire: fenomenul apare în ultimele faze ale afecțiunii.
• Probleme de masticație: mușchii responsabili cu mestecarea alimentelor sunt afectați și astfel apare riscul de malnutriție sau chiar de înecare cu bolul alimentar.
• Tulburări de somn: deseori, bolnavii de Parkinson se trezesc noaptea sau adorm frecvent în timpul zilei. De asemenea, este posibil să sufere de agitație în timpul somnului.
• Dificultăți de urinare sau incontinență urinară.
• Constipație: apare din cauza tranzitului intestinal care este încetinit foarte mult.
• Durere: în anumite cazuri, bolnavul poate simți durere în unele zone ale trupului sau la nivelul întregului corp.

Astfel, pentru a preveni accidentările sau problemele grave care pot să apară în urma acestor complicații ale bolii Parkinson, pacientul are nevoie de o îngrijire deosebită, permanentă. O soluție poate fi internarea lui într-un cămin de bătrâni care dispune de un personal calificat, instruit special pentru supravegherea unor rezidenți cu afecțiuni grave, incurabile.

Sfaturi pentru îngrijirea persoanelor care suferă de boala Parkinson

În primele stadii ale bolii, persoana afectată se poate descurca pe cont propriu, dar, pe măsură ce boala avansează, îi va fi din ce în ce mai greu să se îngrijească singură. La început, va avea nevoie de ajutor pentru deplasare, hrănire și îmbrăcare, dar, pe măsură ce boala evoluează și mai mult, va fi necesară supravegherea permanentă, inclusiv noaptea.

Rudele bolnavului pot recurge la diferite soluții pentru a-i asigura îngrijirea constantă de care are nevoie. Angajarea unei infirmiere care să locuiască permanent cu persoana bolnavă este o variantă, dar nu neapărat una foarte eficientă. 

Cel mai indicat ar fi ca bolnavul să fie internat într-un centru specializat, unde lucrează, în ture, echipe de asistente și infirmiere cu o calificare deosebită și unde rezidentul va fi consultat zilnic și de către un medic. În plus, aici el poate beneficia de ședințe de recuperare medicală și de activități terapeutice concepute special pentru nevoile și posibilitățile sale, așadar s-ar putea bucura de o calitate mai bună a vieții și ar fi în siguranță tot timpul. 

Căminele de bătrâni Affinity pot găzdui și îngriji inclusiv persoane care suferă de Parkinson, deoarece dispun de un un personal calificat, cu experiența necesară pentru tratarea și supravegherea bolnavilor incurabili. Rezidenții diagnosticați cu această afecțiune vor fi cazați în camere spațioase, ușor accesibile și sigure și vor primi permanent ajutorul necesar pentru deplasare, igienă și hrănire. 

În plus, ei vor fi consultați zilnic de către un medic generalist și, ori de câte ori este nevoie, vor fi văzuți și de un medic neurolog, care le poate recomanda schimbarea sau completarea tratamentului. Totodată, centrele de îngrijire Affinity oferă rezidenților ședințe de recuperare medicală, inclusiv masaj, care ajută foarte mult la ameliorarea simptomelor de Parkinson și contribuie semnificativ la creșterea calității vieții.

Surse: National Institute on Aging, Mayo Clinic, Parkinson.org, Web MD, Medical News Today, Parkinson News Today