Anevrismul cerebral: Cauze, simptome, tratament și recuperare
Anevrismul cerebral poate conduce la complicații grave care necesită intervenție medicală imediată. Cu toate acestea, dilatația focală a pereților vaselor cerebrale poate fi descoperită și întâmplător, în cadrul investigațiilor imagistice. Află din articolul nostru ce reprezintă mai exact anevrismul cerebral, care sunt cauzele, factorii de risc și ce presupune tratamentul sau prevenția.
Ce este anevrismul cerebral?
Pe scurt, anevrismul cerebral reprezintă o dilatație anormală la nivelul arterelor cerebrale. Țesutul poate fi rupt sau nerupt, iar în primul caz este nevoie de o intervenție chirurgicală majoră de urgență. Riscul de deces este foarte crescut atunci când apare un accident vascular cerebral. Totodată, chiar și dacă țesuturile nu sunt rupte, anevrismul cerebral are consecințe puternice din cauza compresiei nervilor cranieni sau structurilor adiacente.
Tipuri
În prezent, au fost descoperite trei tipuri de anevrism cerebral: sacular, fusiform și pseudoanevrismul.
- Anevrismul cerebral sacular se manifestă sub forma apariției unui sac în zona conexă dintre două artere mari aflate la baza creierului. Este, de asemenea, cel mai cunoscut tip de anevrism, iar principala cauză de apariție o reprezintă hemoragiile subarahnoidiene.
- Anevrismul cerebral fusiform se manifestă printr-o dilatație de-a lungul pereților vaselor de sânge din creier și este întâlnit destul de rar. Arată precum o umflătură care se dezvoltă pe toate părțile arterei.
- Pseudoanevrismul poartă această denumire deoarece este, în fapt, un anevrism fals. Apare atunci când în peretele unei artere este formată o deschizătură de mici dimensiuni, iar sângele ajunge să fie blocat de țesutul care înconjoară artera. Cu toate acestea, pseudoanevrismul prezintă un risc mai mare de ruptură și hemoragie decât anevrismul cerebral „real”.
Cauze
Există mai multe cauze care pot conduce la apariția unui anevrism cerebral, însă acesta se manifestă în general după vârsta de 40 de ani și poate fi inclusiv moștenit pe care genetică. Tendința de dezvoltare a anevrismului cerebral a fost conectată cu existența în familie a unor boli precum cele ale rinichilor (de exemplu “boala polichistică renală”), țesutului conjunctiv (de exemplu “Sindromul Marfan”) sau malformațiile arterio-venoase intracraniene (comunicare între artere și vene care afectează circulația obișnuită a sângelui).
De asemenea, traumatismele cranio-cerebrale pot avea ca urmare apariția anevrismului cerebral din cauza îngroșării arterelor. Artele se pot îngroșa și din cauza procesului natural de îmbătrânire. Deși cauzele exacte de apariție nu sunt cunoscute, există, în schimb, câțiva factori de risc care pot juca un rol în apariția anevrismului cerebral.
Factori de risc
Printre factorii de risc se enumeră vârsta înaintată, istoricul familial de anevrism cerebral, hipertensiunea, consumul excesiv de alcool, fumatul sau consumul unor substanțe interzise.
Femeile par a fi mai predispuse la a suferi de această afecțiune decât bărbații, iar anumite studii speculative susțin că medicamentele contraceptive ar putea fi dăunătoare în acest sens.
Nu în ultimul rând, episoadele de stres sau furie acută, hiperexcitația, antrenamentele fizice intense, consumul excesiv de cafea sau băuturi carbogazoase sau problemele de greutate pot cauza apariția anevrismului cerebral.
Simptome
În mod paradoxal, deși această afecțiune poate conduce la deces, majoritatea persoanelor sunt asimptomatice. Leziunile care au un diametru mai mic de 10mm au un risc de rupere foarte mic, iar în general, în cazul anevrismului cerebral nerupt, pot apărea următoarele simptome: dureri de cap, pierderea echilibrului, tulburări de scurtă durată ale memoriei, pupile dilatate, dureri resimțite în spatele ochilor, tulburări de vedere sau amorțeală pe o parte a feței.
În cazul anevrismului cerebral rupt, simptomele pot fi resimțite mult mai puternic. Este momentul să fie luate măsuri atunci când persistă următoarele simptome: dureri severe de cap, greață și vărsături, stare de rău generală, pareze sau paralizii focale, rigiditate a gâtului, sensibilitate la lumină, stare generală de confuzie, crize convulsive sau tulburări cardiovasculare și respiratorii.
În special, dacă există episoade de leșin sau pierdere a cunoștinței, asistența medicală trebuie solicitată imediat.
Diagnostic
De cele mai multe ori, anevrismul cerebral este depistat în cadrul unui test paraclinic ce are în vedere alte afecțiuni. Dacă afecțiunea este depistată din timp, există măsuri ce pot fi luate pentru a preveni rupturile. Testele imagistice sunt cele care pot arăta exact locul în care a apărut ruptura și gradul de sângerare din prezent.
De asemenea, investigația de tip CT (computer tomograf) este adesea utilizată pentru a depista existența unei sângerări. RMN-ul este foarte util în cazul anevrismelor nerupte, iar angiografia ajută la explorarea vaselor cerebrale prin inserarea unui cateter prin artera femurală până la nivelul vaselor de sânge.
Tratament
În majoritatea cazurilor, anevrismul cerebral este tratat printr-o intervenție chirurgicală, însă dacă riscul de rupere este mic, există și opțiuni terapeutice.
În cazul intervențiilor chirurgicale, se poate opta pentru două metode: cliparea (oprirea trecerii sângelui la nivelul unde se află anevrismul cu ajutorul unui clip metalic) sau ocluzia endovasculară (blocarea circulației sângelui la nivelul anevrismului cu ajutorul unui tub inserat în artera femurală).
Pentru a se putea stabili tratamentul corespunzător, vor fi luate în calcul dimensiunile și localizarea anevrismului, vârsta pacientului, istoricul familial sau existența unor alte probleme de sănătate.
De exemplu, dacă un pacient prezintă un anevrism cerebral nerupt, medicii pot decide păstrarea sa sub observație prin verificări periodice și administrarea unui tratament menit să reducă tensiunea arterială.
Recuperare
Recuperarea după operația de anevrism cerebral poate să difere dacă acesta a fost rupt sau nerupt. Deoarece simptomele anevrismului cerebral variază de la caz la caz, oboseala și slăbiciunea fizică pot persista chiar și câteva luni după externare. Pacientul va fi ținut sub supraveghere timp de aproximativ 2 săptămâni pentru a preveni posibilele complicații care pot apărea.
Dacă este vorba despre o hemoragie subarahnoidiană, există riscul să apară probleme cu echilibrul, vederea, înghițirea sau vorbirea, probleme care se vor diminua în timp. Printre procedurile de recuperare în urma anevrismului cerebral se enumeră și kinetoterapia sau ședințe de logopedie.
Complicații
Complicațiile care pot apărea în cazul ruperii unui anevrism cerebral pot consta în revenirea sîngerării, vasospasm cerebral, hidrocefalie sau hiponametrie.
- Vasospasmul cerebral se referă la îngustarea vaselor de sânge din creier, ceea ce limitează fluxul sangvin la nivelul celulelor cerebrale, lucru care la rândul său poate conduce la un accident vascular ischemic.
- Hidrocefalia se referă la acumularea lichidului cefalorahidian în exces în urma sângerării cauzată de ruptura unui anevrism.
- Hiponatremia este hemoragia subarahnoidiană care poate conduce la un dezechilibru la nivelul sodiului din sânge, adică apariția deficitului de sodiu.
Prognostic
Prognosticul anevrismului cerebral depinde foarte mult de nivelul de extindere și localizarea acestuia, cât și de vârsta și starea generală a pacientului. Există posibilitatea de recuperare totală sau parțială în urma unei intervenții chirurgicale pentru a trata anevrismul cerebral, însă, pe de altă parte, anumiți pacienți decedează imediat după apariția primei sângerări intracraniene. Scala Hunt și Hess joacă un rol important în determinarea evoluției afecțiunii, iar pacienții tineri sau cei cu hemoragie de gradul I sau II au un prognostic pozitiv de recuperare. Există, de asemenea, și riscul dizabilității permanente în urma tratamentului pentru anevrism cerebral, astfel încât un prognostic negativ conduce frecvent la astfel de consecințe sau chiar la deces.
Prevenție
Deși mulți dintre factorii care pot cauza apariția unui anevrism cerebral nu pot fi ținuți sub control, există anumite schimbări în stilul de viață și în alimentație pe care le poți face pentru a-l preveni. Menținerea sub control a greutății și, implicit, a colesterolului, cât și efectuarea exercițiilor fizice în mod frecvent pot ajuta la menținerea tensiunii arteriale în limitele normale. Evitarea tutunului și a consumului de alcool în exces sunt de asemenea schimbări benefice pe care le poți face în viața ta.
Ia în calcul informațiile pe care ți le-am oferit și pune sănătatea ta și a celor dragi pe primul loc.